Ansamblul rupestru de la Murfatlar

Descoperire

Ansamblul stă pe versantul de nord-vest al Dealului Tibișir, la marginea de sud-vest a Murfatlarului, deasupra fostei Văi Carasu, azi Canalul Dunăre-Marea Neagră. În după-amiaza zilei de 11 iunie 1957, extinderea carierei de cretă a dat, după împușcături, peste o bisericuță săpată în stâncă, numită apoi B1. Cercetările din 1957-1962 au fost conduse de Ion Barnea, cu Petre Diaconu, Adrian Rădulescu, Radu Florescu și arhitecții Virgil și Liana Bilciurescu, din partea Institutului de Arheologie din București și a muzeului constănțean.

Istoric și datări

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța datează complexul în secolul al X-lea. Pe peretele din dreapta intrării în B1, cu litere chirilice, se citește „leat 6500”, adică anul 992. În B4, un grafit grecesc menționează anul 982. Situl e monument istoric de categoria A, cu codul LMI CT-I-s-A-02585. Zona cercetată măsoară circa 200 de metri pe 50.

Cele șase bisericuțe, chiliile, galeriile și mormintele țin de o carieră medievală de cretă. Blocurile scoase de aici au slujit, tot în secolul al X-lea, la ridicarea valului de piatră pe segmentul dintre Murfatlar și Valea Seacă. Complexul a funcționat scurt, probabil pe rând, nu toate bisericile deodată.

Descriere arhitecturală

B1, B2, B3 și B4 sunt tăiate în masivul de cretă, cu pronaos, naos și altar; E3 și E5 stau mai spre sud-vest. Pe pereții moi apar cruci, călăreți, cai, corăbii, labirinturi și inscripții în chirilică, rune, greacă și, rar, glagolitică. Creta se exfoliază ușor, de-asta monumentul a fost lungă vreme doar parțial adăpostit.

Situl e închis publicului. Consiliul Județean Constanța a aprobat în 2026 un proiect de conservare, încă în căutare de finanțare. Nu intra pe cont propriu în grote și nu te cățăra pe fețele de abataj. Fișa oficială e la MINAC.